Este destul de ușor să te împaci cu ideea de a avea un gard viu fără frunze câteva luni pe an, dacă în restul timpului acesta vă încântă cu o combinație veselă de frunze și flori care se întrec una pe alta în culori și parfum. Da, se poate face gard viu din arbuști cu flori, fie că este vorba de același soi sau de o combinație îndrăzneață din mai multe soiuri, tunse la același nivel.

Ploaia de aur (Forsythia)  este una dintre cele mai cunoscute soiuri de arbuști cu flori, deoarece înflorește primăvara devreme, umplându-și crengile de nenumărate floricele galbene, încă înainte de apariția primelor frunze. Nici nu ai cum să nu o remarci, după cenușiul iernii în care tânjim după orice pată de culoare în grădină. Este des folosită în gardurile vii, în martie-aprilie se prezintă ca o tufă bogată plină de flori, după care pînă toamna târziu tufa se îndeasă și mai tare și decorează prin frunzișul des.

Dacă vreți ca gardul viu să înflorească de primăvara devreme până toamna târziu, o combinație de soiuri este soluția de care aveți nevoie. Ploaia de aur va fi sursa de floricele de după trecerea iernii, după care iasomia de grădină (Philadelphus) se va umple de floricele albe și drăgălașe,  deosebit de parfumate, tradiționalul liliac (Syringa) cu flori mov sau albe, iar responsabilul cu flori pe timpul  verii va fi liliacul de vară (Budleja), pe care îl găsiți cu flori în diferite nuanțe de mov, roșu sau roz. Nu uităm nici de Weigela, arbust pe care îl puteți găsi (dacă veți căuta unde trebuie :p ) cu mai multe nuanțe de flori, fie cu frunze verzi, fie cu frunze variegate. De foricele albe veți avea parte dacă alegeți Deutzia scabra, un soi rezistent la ger, care toată vara va avea atât de multe flori încât frunzele abea se vor mai vedea. 

Acești arbuști ajung până la 2 m înălțime, se pretează la tuns și nu necesită îngrijiri speciale. În cazul în care grădina se mulțumește cu un gărduleț mai scund, există și tufe care se vor comporta foarte bine ca și borduri și pe care tunderea nu le va derajna în vreun fel.

Cu siguranță ați remarcat la începutul verii explozia de borduri cu frunzulițe mărunte și multe multe ciorchine din floricele albe. Este vorba mai mult ca sigur de Spiraea vanhouttei, un arbust foarte cochet, cu creștere rapidă, relativ ușor de tuns și de întreținut.

Tot la borduri poate fi folosit și Berberis-ul, o plantă decorativă, cu fruniș des în mai multe nuanțe de roșu. Dacă alegeți Berberis, pe lângă foarfeca de tuns să vă pregătiți o pereche de mănuși, deoarce planta vine la pachet cu mulți țepi care vă vor da puțin de furcă atunci când vă hotărâți să  „o coafați” :P Berberis-ul nu este renumit pentru floricelele sale, dar este foarte decorativ prin culoarea furnzelor. Partea cu țepii poate fi trecută cu vederea, de dragul frunzelor foarte frumos colorate.

O altă tufă de talie mica spre medie, deasă, decorativă nu numai prin frunze ci și prin flori, este Spiraea japonica cu inflorescențe roz ce vă învesesc din iunie până prin septembrie. Poate ajunge la 1,5 metri, dar creșterea se poate ține în frâu prin tundere regulată.

Cum să nu amintim și de Pyracantha, o frumusețe cu flori micuțe, albe, decorativă tot anul: prin frunze la început, apoi prin aprilie-mai prin florile sale, după care aproape tot restul anului prin fructele sale (necomestibile, oricât de tentate ar părea), sub formă de bobițe de diferite culori, de la cele mai deschise nuanțe de galben la portocaliu și roșu. Primăvara devreme tunderile stimulează creșterea, puteți folosi liniștiți mănușile pe care le folosiți și la Berberis, deoarece și Pyracantha are crengile împodobite cu țepi.

Indiferent de alegerea pe care o faceți, să aveți parte de ore magice în grădină, fie că sunteți cu foarfeca de tuns în tufele de Berberis, sau cu cana de ceai de mentă pe terasa împrejumuită de arbuștii doldora de floricele colorate.