Pomii și arbuștii fructiferi pot fi și decorativi – există soiuri pitice cu coroană bogată, soiuri înalte ce definesc toată grădina (nuc, cireș), soiuri care se pretează la garduri și borduri vii (zmeur, afin), dar în primul rând vor fi cultivați pentru roadele delicioase cu care ne înfrumusețează toamna.

Atunci când alegem pomii fructiferi pentru livadă, e bine să ținem cont de condițiile pe care le oferă grădina astfel încât să nu avem surpize neplăcute atunci când vine timpul să culegem roadele. Dacă vine vorba de piersici, peri sau viță de vie – trebuie asigurat un loc însorit, astfel încât fructele să poată ajunge la maturitate. Merii și vișinii nu sunt atât de pretențioși la condițiile de lumină,  pot fi amplasați și în zone semiumbrite, alături de arbuști fructiferi – zmeur, mur, afin, agriș. Trebuie să avem în vedere și  înălțimea la care va ajunge fiecare specie: soiul cu înălțimea cea mai mare se amplasează în partea nordică a grădinii, iar spre sud se pun soiurile cu port mai mic, astfel încât fiecare pom să primească lumină suficientă.

Când plantăm pomii pentru livadă mai trebuie să ținem cont și de faptul că unele soiuri sunt autofertile (florile se fecundează cu polenul propriu), în timp ce altele au nevoie de polenizator (florile sunt fecundate cu polenul altui pom). Dacă soiurile au nevoie de polenizator, este bine să fie plantați apropiat, astfel încât albinuțele să nu fie nevoite să parcurgă distanțe prea mari de la un pom la altul.  Aceste informații se pot obține de unde cumpărați pomii – de obicei sunt trecute și pe etichetele acestora.

Majoritatea speciilor de cais și piersic, gutuiul, soiuri de pruni și vișini sunt specii autofertile, dar merii, perii și cireșii au nevoie de polenizator ca să de rod. În orice caz, indiferent de soi, pomii vor da rod mai bogat dacă sunt plantați în grupuri compacte, decât solitar sau în grupuri de 1-2 pomi.

Dacă ați observat că cireșul nu dă rod, poate fi atât din lipsa unui polenizator,un polenizator neprotrivit sau datorită ploilor abundente din perioada înfloririi.

Perioada ideală de plantare a pomilor fructiferi este toamna, fie că e vorba de puieți cu balot sau cu rădăcina nudă. Pomii intră în repaus vegetativ iar nevoile de substanțe nutritive sunt mai scăzute, astfel au mai mult timp pentru a se adapta condițiilor de mediu.

După plantare pomii trebuie udați din abundență, pentru ca rădăcinile să se prindă bine de sol. Udarea și administrarea de îngrășăminte nu este obligatorie la soiurile mature, deoarece rădăcinile acestora pătrund adânc în sol unde găsesc și apa și substanțele nutritive necesare dezvoltării.

E bine să evitați greșelile frecvente care se fac de obicei la plantare:

  • plantarea fie prea la suprafața pământului, fie prea adâncă: punctul de altoire se va situa maxim 2-3 cm deasura solului, dar preferabil chiar la nivelul acestuia.
  • adăugarea de bălegar sau îngrășământ pe bază de azot la rădăcina pomilor: acest lucru poate duce la arderea rădăcinilor
  • hidratarea insuficientă după plantare

Vă dorim spor la plantat și toamnă plină de rod!