Fiecare anotimp scoate în evidență anumite zone și plante dintr-o grădină, iar dacă vara vedetele sunt florile, toamna cele mai frumoase vor fi frunzele colorate. Am făcut o mini-selecție de trei copaci deosebit de decorativi mai ales toamna, datorită frunzelor care se colorează din verde în nuanțe de roșu-arămiu, galben și portocaliu.
- Please recheck your ID(s).
- If you are showing a private album, check that the "Retrieve Photos From" option is set to "User's Private Album" and that the Authorization Key is correct.
Liquidambar styraciflua – Copacul ambră
Este un copac de talie înaltă, poate ajunge până la 20 m înălțime, deosebit de decorativ nu numai toamna ci pe toata perioada de vegetație. Vara frunzele sunt verzi, iar toamna se colorează în multe nuanțe de rosu-arămiu, portocaliu, galben. E un copac iubitor de căldură și de soare, iar puieții sunt destul de sensibili la ger, în schimb copacul adult rezistă cu bine și la temeperaturi scăzute. Arată bine în grădinile mari, aerisite și e bine să fie plantat la cel puțin 10 metri de casă, pentru a lăsa loc coroanei să se dezvolte armonios. Chiar dacă seamană cu frunzele unor soiuri de arțar, se distinge prin frunzele sale lucioase și tari, care sunt poziționate individual , nu în perechi pe tulpini.
Liquidambarul este o minunăție în grădina iar la sfârșitul verii oferă un spectacol deosebit în toate nuanțele calde ale toamnei .
Parrotia persica – Pomul persan de fier
Ajunge până la aproximativ 10 m înalțime și preferă zonele însorite sau semiumbroase, dar spre deosebire de Liquidambar preferă solurile mai puțin umede. Frunzele sunt ovale, verzi, iar toamna se colorează în galben, apoi în nuanțe calde de rosu. Solul acid intesifică culorile frunzelor. Rezistă cu bine la ger și decorează grădina chiar și pe timpul iernii, datorită trunchiului în nuanțe de gri, alb și maro.
Ginko Biloba – Arborele templier japonez
„Ginkgo“ („yin-kuo“ în japoneză) înseamnă „caisa argintie“, cu aluzie la forma şi culoarea fructului, iar „biloba“, derivă de la forma de evantai a frunzelor, împărţite de o nervură în doi lobi cu formă triunghiulară.
Cunoscut mai ales pentru calitățile terapeutice ale frunzelor, decât pentru aspectul decorativ, se foloșeste tot mai des și la noi în amenajările peisagistice, mai ales că e rezistent la ger. Este o specie veche, de aproximativ 200 mil. de ani, rămasă aproape neschimbată până astăzi. Ordinul de care aparține este înrudit cu ferigile arborescente și cu cicadele. În condiții bune poate ajunge la înălțimi de 30 m, de aceea se recomandă plantarea la distanțe semnificative de casă. Preferă zonele însorite, dar rezistă și la umbră.
Vara frunzele sunt verzi, iar toamna se colorează în galben.
